Perle: naturale vs. de cultură – Ghid pentru identificarea diferențelor

Perlele în istorie – Legende fascinante și origini mitologice

Oamenii au apreciat frumusețea perlelor încă din timpuri străvechi. Se crede că acestea au fost descoperite pentru prima dată de câțiva oameni care se plimbau pe țărmul mării în căutare de hrană.

Dovada faptului că perlele erau folosite ca obiecte de podoabă datează încă din anul 420 î.Hr., datorită unui fragment de perlă descoperit în sarcofagul unei prințese persane, care în prezent este expus la Muzeul Louvre din Paris.

Cu mult timp înainte, încă din anul 2300 î.Hr., perlele erau oferite cadou regalității chineze. În același timp, în Roma antică, perlele erau considerate un simbol al celor mai înstărite persoane din societate. Mai mult, perlele erau considerate atât de prețioase, încât regele Julius Caesar a dat o lege prin care limita purtarea perlelor exclusiv pentru cei care conduceau societatea.

Cu o istorie atât de bogată, nu este de mirare că, de-a lungul timpului, perlele au fost învăluite de mai multe legende și mituri.

În China antică, de exemplu, bijuteriile cu perle simbolizau puritatea celui care le purta, în timp ce, în Evul Mediu, cavalerii purtau perle pe câmpul de luptă deoarece credeau că îi vor proteja. Tot în Evul Mediu, perlelor li se atribuia un simbol sacral, al iubirii față de Dumnezeu, acestea fiind menționate și în Noul Testament. O veche legendă chinezească mai spune că perlele au căzut din cer atunci când dragonii au fost înfrânți.

În Grecia antică se credea că perlele sunt lacrimile zeilor și că persoanele care le poartă vor avea parte de fericire în cuplu și se vor feri de probleme.

Tradiția islamică spune că perla este cea mai mare recompensă găsită în paradis și că bijuteriile cu perle sunt un simbol al perfecțiunii.

Perle de cultură

Perlele de cultură sunt produse prin intervenția umană. Procesul implică introducerea intenționată a unui iritant, cum ar fi un nucleu de scoică sau un fragment de țesut, în interiorul moluștei. Molusca răspunde asemenea formării unei perle naturale, secretând straturi de nacru în jurul iritantului.

Kokichi Mikimoto a fost primul care a creat o perlă de cultură în anul 1893, introducând manual un corp străin care să stimuleze crearea unei perle. Descoperirea acestei metode de a crea perle de cultură a fost un moment istoric și a însemnat o creștere spectaculoasă a numărului acestor pietre semiprețioase, care puteau fi folosite pentru crearea bijuteriilor. În 1935, în Japonia existau deja 350 de ferme de perle. Deși unele voci au susținut că perlele astfel create nu ajung la nivelul celor naturale, cercetătorii au demonstrat că perlele de cultură păstrează aceleași proprietăți ca perlele formate în mare, în mod spontan.

Perlele de cultură sunt mai accesibile și disponibile în cantități mai mari decât cele naturale. Acestea sunt cultivate în ferme specializate și pot fi controlate pentru a obține dimensiuni și forme specifice. De asemenea, perlele de cultură sunt adesea mai uniforme în aspect.

Din cauza recoltării excesive de perle naturale care a avut loc în trecut, perlele de cultură sunt văzute ca o alternativă sustenabilă și prietenoasă cu mediul înconjurător.

Care sunt principalele tipuri de perle naturale?

Perlele Akoya:

Acestea cresc în apele din China și Japonia de peste 100 de ani și pot fi recunoscute după forma perfect rotundă și luciul intens. Cea mai întâlnită culoare este alb sau crem, însă pot fi întâlnite perle și în culori precum albastru-argintiu sau auriu.

Perlele Akoya sunt produse de stridiile din specia Pinctada și au o dimensiune care variază între 4 și 10 mm.

Perlele Freshwater (de apă dulce):

Aceste perle sunt cele mai accesibile ca preț și cresc cu precădere în apele râurilor, iazurilor și lacurilor, în special în China.

Deși se aseamănă ca formă cu perlele Akoya, acestea nu au un luciu la fel de intens. Perlele Freshwater pot fi găsite în culori pastelate, iar dimensiunea lor variază între 5 și 12 mm, însă în unele cazuri pot ajunge și până la 20 mm.

Perlele Tahitian:

În ciuda numelui, aceste perle nu cresc doar în Tahiti, ci și în insulele din Polinezia Franceză.

Acestea sunt singurele perle naturale în culori închise, fiind produse de stridiile din specia Pinctada. Perlele Tahitian se găsesc într-o varietate de culori, precum nuanțe de albastru, violet, verde sau gri, fiind cunoscute în mod popular sub denumirea de perle negre. Dimensiunea lor variază între 8 și 15 mm.

Perlele South Sea:

Acestea cresc cu precădere în Australia, Filipine și Indonezia, iar culoarea lor variază între alb și auriu, fiind cele mai mari perle de apă sărată întâlnite în prezent.

Datorită dimensiunilor mari și a formei perfect rotunde, perlele South Sea sunt destul de rare. Alte forme mai rar întâlnite sunt sub formă de picătură sau oval. Dimensiunea lor variază între 8 și 18 mm, iar cele mai întâlnite dimensiuni sunt cuprinse între 10 și 14 mm. Perlele South Sea sunt produse de specia de stridii Pinktada maxima.

Perlele Mabe:

Perlele Mabe sunt un tip special de perle datorită formei plate, semisferice pe care o au, obținută prin modul în care sunt create. În loc să se atașeze de corpul moluștei, perla crește atașată de cochilie. Perlele Mabe cresc în apele din Australia, Indonezia, Japonia și Polinezia Franceză. Pot fi găsite în diverse culori, de la roz deschis până la nuanțe de albastru, însă există și forme spectaculoase care îmbină nuanțele de roz cu irizații aurii. Alte tipuri de perle care mai pot fi întâlnite sunt cele Melo, Conch, Abalone, Pinna sau Scallop.

Cea mai mare perlă naturală descoperită este produsă de scoica Tridacna Gigas. Este o perlă nesidefată, calcaroasă, cu o greutate de 6,4 kg și o dimensiune de 238 mm. Aceasta a fost descoperită în Filipine, în insula Palawan.

Care sunt factorii ce determină calitatea perlelor?

Culoarea

Culoarea de fond a unei perle ar trebui să fie uniformă, nu decolorată, iar nuanțele ar trebui să fie distincte. Ar trebui să se poată vedea nuanța roz a unei perle albe-roz sau nuanța verde a unei perle Tahitiene.

Luciul

Luciul reprezintă claritatea și intensitatea imaginilor reflectate pe suprafața perlei, fiind, poate, cel mai important factor al calității acesteia.

Forma

Forma rotundă a perlelor este cel mai greu de cultivat, dacă ne amintim că perlele sunt singurele geme asupra cărora omul nu poate interveni. Atunci când stridia „hotărăște” să producă o perlă perfect rotundă (sau cât mai rotundă) atunci avem de-a face cu cea mai rară perlă din punctul de vedere al formei – și cea mai valoroasă. Alte forme întâlnite sunt: pară, oval, baroc, fantezie.

Calitatea

Calitatea suprafeței unei perle poate varia, de la neted la granulat. Printre defecte se pot număra punctele adâncite sau ridicate, benzile sau striațiile în relief, excrescențele, crăpăturile și petele de culoare.

Grosimea

Calitatea și grosimea sidefului determină longevitatea perlei. Dacă o perlă are un luciu puternic, înseamnă că stratul de sidef este gros și că perla este rezistentă.

Perlele false

Perlele false sunt adesea fabricate din materiale sintetice sau din scoici acoperite cu un strat subțire de lac. Ele pot arăta similar cu perlele naturale sau de cultură, dar nu au aceeași strălucire și durabilitate.

Un mod simplu de a verifica autenticitatea perlei este testul dinților. Trebuie doar să freci perla ușor de dinți. Dacă simți o textură nisipoasă sau rugoasă, perla este probabil reală. Dacă simți o suprafață netedă, este probabil falsă.

Perlele reale reflectă lumina într-un mod unic, creând un efect de curcubeu subtil. Perlele false nu au de obicei această proprietate și par mai opace.